bariton - explicat in DEX

bariton (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BARITÓN, (1) s. n., (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. S. n. sg. Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. S. m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru. 3. S. n. Instrument de alamă care are, într-o orchestră, un rol analog cu acela al baritonului (2) într-un cor. [Acc. și: baríton] – Din it. baritono, fr. baryton.

bariton (Dicționar de neologisme, 1986)
BARÍTON s.m. 1. Registru al vocii bărbătești care se întinde între tenor și bas. 2. Cântăreț cu voce de bariton (1). // s.n. Instrument de alamă, având în orchestră un rol analog baritonului într-un cor. [< it. baritono, fr. baryton, cf. gr. barys – grav, tonos – ton].

bariton (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
barítón (baritoni), s. m. – Cîntăreț intermediar între tenor și bas. Fr. baryton. – Der. baritona, vb. (a cînta cu voce gravă), formație internă a rom.

bariton (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BARITÓN / BARÍTON I. s.m. cântăreț cu voce de bariton (II,1). II. s.n. 1. voce bărbătească cu timbru intermediar între tenor și bas. 2. instrument de suflat, de alamă, cu timbru și ambitus corespunzător. (< it. baritono, fr. baryton)

bariton (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BARÍTON, (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. (La sg. n.) Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. Cântăreț cu voce intermediară între cea de tenor și cea de bas. 3. Instrument de alamă care are într-o orchestră un rol analog cu acela al baritonului (2) într-un cor. [Acc. și: baritón] – It. baritono (fr. barytone).

bariton (Dicționaru limbii românești, 1939)
*baritón m. (vgr. barýtonos, d. barýs, greŭ, și tonos, ton). Muz. Voce intermediară între tenor și bas. N., pl. oane. Un instrument muzical de alamă, puțin maĭ mic decît basu.

bariton (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!baríton¹ (cântăreț) s. m., pl. barítoni

bariton (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
baritón² (instrument muzical) baritoáne

bariton (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bariton m. 1. voce care dă note grave, intermediară între bas și tenor; 2. instrument de muzică cu coarde.

bariton (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BARITÓN, (1) s. n., (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. S. n. Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. S. m. (În forma accentuată baríton) Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru. 3. S. n. Instrument de suflat, din alamă cu registru corespunzător acestei voci (2). [Acc. și: baríton]. — Din it. baritono, fr. baryton.