barbută - explicat in DEX

barbută (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BARBÚTĂ, barbute, s. f. (Înv.) Monedă de la începutul secolului trecut, cu valoare de 2 lei (vechi) și 10 parale. – Et. nec.

barbută (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
barbútă (barbúte), s. f. – Veche monedă turcească de argint, care valora 2 bani și jumătate la începutul sec. XIX. – Var. barbut, s. m. (joc de noroc asemănător cu rișca). Origine necunoscută, dar aproape sigur orientală. Moneda și numele ei au dispărut din circulație, dar nu și jocul, încă foarte obișnuit la oraș.

barbută (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
barbútă (monedă) s. f., g.-d. art. barbútei; pl. barbúte

barbută (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BARBÚTĂ, barbute, s. f. (Înv.) Monedă veche de la începutul secolului trecut.

barbută (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
barbută f. monedă, în valoare de doi lei și zece parale, ce circula în vremea lui Caragea (FIL.). [Origină necunoscută].

barbută (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BARBÚTĂ, barbute, s. f. Veche monedă de la începutul sec. XIX, cu valoare de 2 lei (vechi) și 10 parale. — Et. nec.