bărbușoară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂRBUȘOÁRĂ, bărbușoare, s. f. 1. (Rar) Diminutiv al lui
barbă; bărbuță.
2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene plăcut mirositoare; micsandră-sălbatică
(Erysimum repandum). ◊ Compus:
bărbușoară-de-munte = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse în rozetă, cu flori mici, albe sau gălbui; tunicea
(Arabis turrita). 3. (
Reg.) Crușățea
(Barbarea vulgaris). –
Barbă +
suf. -
ușoară.