barbun - explicat in DEX

barbun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BARBÚN, barbuni, s. m. Pește de mare, de culoare roșiatică, cu înotătoare galbene, cu două fire lungi în formă de mustăți, sub bărbie, și cu carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus). – Din ngr. barbúni.

barbun (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
barbún (barbúni), s. m. – Pește mare, Mullus barbatus. Ven. barbun (cf. it. barbone) prin intermediul ngr. μπαρμποῦνι (Miklosich, Fremdw., 77; Tiktin; DAR); cf. bg. barbunja, sb. barbun.

barbun (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BARBÚN (‹ ngr.) s. m. Pește teleostean marin, răspîndit în M. Neagră, mic (14-23 cm), de culoare roșiatică, cu înotătoare aurii, cu două mustăți lungi sub falca inferioară și carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus).

barbun (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BARBÚN, barbuni, s. m. Pește mic de mare, de culoare roșiatică, cu aripioarele galbene, cu două fire lungi sub bărbie și cu carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus). – Ngr. barbuni.

barbun (Dicționaru limbii românești, 1939)
barbún m. (ngr. barbúni, d. ven. barbun, it. barbone; turc. barbunia, bg. barbunĭa). Un pește din neamul crapuluĭ, lung de vreo 20 c.m. (cyprinus barbus). Un pește din neamu calcanuluĭ (mullus barbatus).

barbun (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
barbún s. m., pl. barbúni

barbun (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
barbun m. pește osos, lat și de formă ovală, de coloare roșie închisă (Mullus barbatus). [Gr. mod. din veneț. BARBUN, numit astfel dupe cele patru fire de barbă din jurul gurei].

barbun (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BARBÚN, barbuni, s. m. Pește de mare, de culoare roșiatică, cu înotătoare galbene, cu două mustăți sub falca inferioară, și carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus). — Din ngr. barbúni.