barbotare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BARBOTÁRE, barbotări, s. f. (
Chim.,
Fiz.) Barbotaj. –
Cf. fr. barboter.barbotare (Dicționar de neologisme, 1986)BARBOTÁRE s.f. (
Tehn.) Acțiunea de a barbota; barbotaj. [<
barbota].
barbotare (Dicționar de argou al limbii române, 2007)barbotare, barbotări s. f. (tox.) operațiune de filtrare a fumului de canabis cu ajutorul unor instrumente artizanale.
barbotare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)barbotáre s. f.,
g.-d. art. barbotắrii; pl. barbotắribarbotare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BARBOTÁRE, barbotări, s. f. (
Chim.,
Fiz.) Trecere forțată a unui gaz printr-un lichid. —
Cf. fr. barboter.