barbotaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BARBOTÁJ, barbotaje, s. n. 1. (
Chim.,
Fiz.) Trecere forțată a unui gaz printr-un lichid; barbotare.
2. (
Tehn.) Ungere automată a organelor interne ale unui motor prin scăldarea lor într-un rezervor de ulei special. – Din
fr. barbotage.barbotaj (Dicționar de neologisme, 1986)BARBOTÁJ s.n. (
Tehn.) Sistem de ungere a unui motor prin împroșcarea lubrifiantului pe suprafețele de uns. [< fr.
barbotage].
barbotaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)BARBOTÁJ s. n. 1. sistem de ungere a unui motor prin împroșcarea lubrifiantului pe suprafețele de uns. 2. amestec de apă cu tărâțe la hrana animalelor. (< fr.
barbotage)
barbotaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)barbotáj s. n.,
pl. barbotájebarbotaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BARBOTÁJ, barbotaje, s. n. (
Tehn.) Ungere automată a unei mașini prin împroșcarea lubrifiantului pe suprafețele de uns. — Din
fr. barbotage.