barabulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BARABÚLĂ, barabule, s. f. (
Reg.) Cartof. – Din
ucr. barabolja.barabulă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BARABÚLĂ, barabule, s. f. (
Reg.) Cartof. –
Ucr. barabolja.barabulă (Dicționaru limbii românești, 1939)barabúlă f., pl.
e (rut.
barabólĭa. V.
baraboĭ).
Nord. Cartof.
barabulă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)barabúlă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. barabúlei; pl. barabúlebarabulă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)barabulă f. nume moldovenesc al cartofului [Rut. BARABOLĬA].
barabulă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BARABÚLĂ, barabule, s. f. (
Reg.) Cartof. — Din
ucr. barabolja.