baptism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BAPTÍSM s. n. Doctrină și sectă creștină protestantă care consideră că botezul trebuie să fie acordat numai adulților creștini ce se căiesc de păcatul originar. – Din
fr. baptisme.baptism (Dicționar de neologisme, 1986)BAPTÍSM s.n. Sectă creștină protestantă, care nu admite botezul decât la vârsta adultă; doctrina acestei secte. [< fr.
baptisme].
baptism (Marele dicționar de neologisme, 2000)BAPTÍSM s. n. doctrină a unei secte creștine protestante care nu admite botezul decât la vârsta adultă. (< fr.
baptisme)
baptism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BAPTÍSM (‹
fr.; {s}
baptisma „botez”)
s. n. 1. Mișcare fundată de pastorul John Smith la începutul
sec. 17, în Anglia, ca protest împotriva bisericii anglicane oficiale; de aici, s-a răspîndit în Olanda. În
sec. 18, mulți baptiști au emigrat în America de Nord. La începutul
sec. 19 emisari din America au venit în Europa întemeind comunități baptiste în Germania, Elveția, Rusia, Ungaria și alte țări, între care și România. Din creștinism, refuză tradiția, admițînd numai Scriptura.
2. Doctrină protestantă care pune un accent deosebit pe actul botezului oficiat la majoratul religios (16 ani), comportînd imersiunea.
baptism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BAPTÍSM s. n. Numele unei secte creștine care consideră că botezul trebuie primit la o vârstă conștientă; doctrina acestei secte. –
Fr. baptisme.baptism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)baptísm (rar)
s. n.baptism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BAPTÍSM s. n. Ansamblu de grupări creștine protestante, care practică botezul la vârsta adultă și consideră Biblia ca autoritate supremă. — Din
fr. baptisme.