bandotecă - explicat in DEX

bandotecă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BANDOTÉCĂ, bandoteci, s. f. Colecție de benzi de magnetofon. ♦ Dulap, cameră în care se păstrează această colecție. – Din germ.Bandothek.

bandotecă (Dicționar de neologisme, 1986)
BANDOTÉCĂ s.f. Colecție de benzi de magnetofon; încăpere, mobilă în care se păstrează aceste benzi. [< germ. Bandothek].

bandotecă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BANDOTÉCĂ s. f. arhivă de benzi magnetice. ◊ încăpere, mobilă pentru benzi. (< fr. bandothèque, germ. Bandotek)

bandotecă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bandotécă s. f., g.-d. art. bandotécii; pl. bandotéci

bandotecă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BANDOTÉCĂ, bandoteci, s. f. Colecție de benzi de magnetofon. ♦ Dulap, cameră în care se păstrează această colecție. — Din germ. Bandoteck.