bandotecă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BANDOTÉCĂ, bandoteci, s. f. Colecție de benzi de magnetofon. ♦ Dulap, cameră în care se păstrează această colecție. – Din
germ.Bandothek.bandotecă (Dicționar de neologisme, 1986)BANDOTÉCĂ s.f. Colecție de benzi de magnetofon; încăpere, mobilă în care se păstrează aceste benzi. [< germ.
Bandothek].
bandotecă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BANDOTÉCĂ s. f. arhivă de benzi magnetice. ◊ încăpere, mobilă pentru benzi. (< fr.
bandothèque, germ.
Bandotek)
bandotecă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bandotécă s. f.,
g.-d. art. bandotécii; pl. bandotécibandotecă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BANDOTÉCĂ, bandoteci, s. f. Colecție de benzi de magnetofon. ♦ Dulap, cameră în care se păstrează această colecție. — Din
germ. Bandoteck.