bandolă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)BANDÓLĂ, bandole, s.f. Instrument muzical.
bandolă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BANDÓLĂ s.f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu bandura
2. (din sp.
bandola)
bandolă (Dicționar de neologisme, 1986)BANDÓLĂ s.f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu bandura. [< sp.
bandola].
bandolă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bandólă (instrument muzical)
s. f.,
g.-d. art. bandólei; pl. bandóle