banchet - explicat in DEX

banchet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BANCHÉT, banchete, s. n. Masă festivă, la care se sărbătorește o persoană sau un eveniment; festin. – Din fr. banquet.

banchet (Dicționar de neologisme, 1986)
BANCHÉT s.n. Ospăț, masă mare festivă (dată în cinstea unei persoane sau a unui eveniment). [Pl. -te, -turi. / < fr. banquet, it. banchetto].

banchet (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
banchét (banchéte), s. n. – Masă festivă, festin. – Var. (Mold.) benchet. It. banchetto, fr. banquet (sec. XVIII). Var. se explică în DAR (urmat de Scriban) pe baza rut. benket, care ar putea fi, dimpotrivă, un der. rom. Acesta din urmă pare a se datora unei pronunțări vechi *bănchet, cu asimilarea vocalei atone. – Der. benchetui, vb. (a chefui).

banchet (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BANCHÉT s. n. masă festivă în cinstea unei persoane, a unui eveniment. (< fr. banquet, it. banchetto)

banchet (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BANCHÉT, banchete, s. n. Masă cu caracter festiv la care se sărbătorește o persoană sau un eveniment. – Fr. banquet.

banchet (Dicționaru limbii românești, 1939)
*banchét n., pl. e și urĭ (fr. banquet, d. it. banchetto, carev ine d. banco, bancă). Ospăț, mare prînz orĭ mare cină: un banchet politic. V. benchet, ziafet.

banchet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
banchét s. n., pl. banchéte

banchet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
banchet n. ospăț strălucit, masă mare.

banchet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BANCHÉT, banchete, s. n. Masă festivă dată în cinstea unei persoane sau a unui eveniment; festin. — Din fr. banquet.