balustradă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BALUSTRÁDĂ, balustrade, s. f. Perete sau gard scund care mărginește o construcție sau un element de construcție (balcon, scară etc.) ♦ Apărătoare dispusă la marginea unei punți de navă, a unei pasarele etc. pentru siguranța călătorilor. – Din
fr. balustrade.balustradă (Dicționar de neologisme, 1986)BALUSTRÁDĂ s.f. Panou vertical de înălțime mică sau construcție formată din mai mulți baluștri uniți printr-o bară de sprijin, așezată la marginea unor construcții (balcon, terasă etc.). [< fr.
balustrade].
balustradă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BALUSTRÁDĂ s. f. îngrăditură verticală scundă din mai mulți baluștri uniți printr-o bară de sprijin, pe marginea unor construcții. (< fr.
balustrade)
balustradă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BALUSTRÁDĂ, balustrade, s. f. Construcție de forma unui perete sau gard scund, folosită pentru a mărgini o construcție sau un element de construcție (balcon, scară etc.), pentru a împiedica accesul într-un anumit loc sau pentru a forma o trecere obligatorie. –
Fr. balustrade.balustradă (Dicționaru limbii românești, 1939)*balustrádă, f. pl.
e (fr.
balustrade, d. it.
balaustrata).
Arh. Șir de baluștri care mărginesc o scară, o terasă saŭ o fereastră ca să te ferească de cădere (rezemătoare, trapazan). V.
parcan, pălimar 3, calindru.balustradă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)balustrádă s. f.,
g.-d. art. balustrádei; pl. balustrádebalustradă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)balustradă f. șir de zăbrele împreunate cu o tăbliță.
balustradă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BALUSTRÁDĂ, balustrade, s. f. Element de construcție folosit pentru a mărgini o scară, un balcon etc. ♦ Apărătoare dispusă la marginea unei punți de navă, a unei pasarele etc. pentru siguranța călătorilor. — Din
fr. balustrade.