balustru - explicat in DEX

balustru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BALÚSTRU, baluștri, s. m. 1. Fiecare dintre stâlpii de balustradă sau de parmaclâc. 2. Compas special, folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici. [Var.: balústră s. f.] – Din fr. balustre.

balustru (Dicționar de neologisme, 1986)
BALÚSTRU s.m. 1. Stâlp scurt care face parte dintr-o balustradă. 2. Compas special, folosit la trasarea circumferințelor cu rază foarte mică. [Pl. -uștri, var. balustră s.f. / < fr. balustre].

balustru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BALÚSTRU s. m. 1. stâlp scurt, bombat la partea inferioară, dintr-o balustradă. 2. parte laterală a capitelului ionic. 3. compas pentru trasarea circumferințelor de diametru mic. (< fr. balustre)

balustru (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BALÚSTRU, baluștri, s. m. 1. Fiecare dintre stâlpii mici (de lemn, de piatră etc.) fasonați care formează împreună o balustradă sau un parmalâc. 2. Compas alcătuit dintr-un braț care se poate roti în jurul axei reprezentate de celălalt braț, folosit pentru trasarea cercurilor cu rază foarte mică. [Var.: balústră s. f.] – Fr. balustre.

balustru (Dicționaru limbii românești, 1939)
*balústru m. (fr. balustre, d. it. balaústro). Arh. Stîlpușor elegant din care se compune o balustradă.

balustru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
balústru s. m., art. balústrul; pl. balúștri, art. balúștrii

balustru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BALÚSTRU, baluștri, s. m. 1. Fiecare dintre stâlpii de balustradă sau de parmaclâc. 2. Compas special, folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici. [Var.: balústră s. f.] — Din fr. balustre.