balsamină - explicat in DEX

balsamină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BALSAMÍNĂ, balsamine, s. f. Plantă ornamentală originară din India, cu flori albe-roșietice, așezate la subsuoara frunzelor, și cu fructe în formă de capsulă, care se deschid brusc când sunt atinse; canale (Impatiens balsamina). – Din fr. balsamine.

balsamină (Dicționar de neologisme, 1986)
BALSAMÍNĂ s.f. Plantă ornamentală, originară din India, cu flori albe-roșietice sau pestrițe, așezate la subsuoara frunzelor. [< fr. balsamine].

balsamină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BALSAMÍNĂ s. f. plantă ornamentală originară din India, cu flori albe-roșietice sau pestrițe, la subsuoara frunzelor. (< fr. balsamine)

balsamină (Dicționaru limbii românești, 1939)
*balsamínă f., pl. e (vgr. balsamine, o plantă, lat. balsaminus, -ina, inum, de balsam, d. balsamum, balsam; fr. balsamine). Bot. O plantă de grădină originară din India, cu frunze lanceolate dințate, cu florĭ albe, roșiĭ saŭ pestrițe și cu fructe capsulare care se deschid subit cînd le atingĭ (impátíens balsamina saŭ balsamina hortensis). – Pop. copăcel (Bz.), nacîl (Cov.), pĭersicel (Prah.), slăbănog (Mold. nord) și altfel.

balsamină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
balsamínă s. f., g.-d. art. balsamínei; pl. balsamíne

balsamină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
balsamină f. plantă de toamnă, originară din India, cultivată în grădini pentru frumusețea florilor sale.

balsamină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BALSAMÍNĂ, balsamine, s. f. Plantă erbacee anuală, cu flori albe-roșietice, cu frunze lanceolate și cu fructe în formă de capsulă, care se deschid brusc când sunt atinse; canale (Impatiens balsamina). — Din fr. balsamine.