balsamină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BALSAMÍNĂ, balsamine, s. f. Plantă ornamentală originară din India, cu flori albe-roșietice, așezate la subsuoara frunzelor, și cu fructe în formă de capsulă, care se deschid brusc când sunt atinse; canale (
Impatiens balsamina). – Din
fr. balsamine.balsamină (Dicționar de neologisme, 1986)BALSAMÍNĂ s.f. Plantă ornamentală, originară din India, cu flori albe-roșietice sau pestrițe, așezate la subsuoara frunzelor. [< fr.
balsamine].
balsamină (Marele dicționar de neologisme, 2000)BALSAMÍNĂ s. f. plantă ornamentală originară din India, cu flori albe-roșietice sau pestrițe, la subsuoara frunzelor. (< fr.
balsamine)
balsamină (Dicționaru limbii românești, 1939)*balsamínă f., pl.
e (vgr.
balsamine, o plantă, lat.
balsaminus, -ina, inum, de balsam, d.
balsamum, balsam; fr.
balsamine).
Bot. O plantă de grădină originară din India, cu frunze lanceolate dințate, cu florĭ albe, roșiĭ saŭ pestrițe și cu fructe capsulare care se deschid subit cînd le atingĭ (
impátíens balsamina saŭ
balsamina hortensis). – Pop.
copăcel (Bz.),
nacîl (Cov.),
pĭersicel (Prah.), slăbănog (Mold. nord) și altfel.
balsamină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)balsamínă s. f.,
g.-d. art. balsamínei; pl. balsamínebalsamină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)balsamină f. plantă de toamnă, originară din India, cultivată în grădini pentru frumusețea florilor sale.
balsamină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BALSAMÍNĂ, balsamine, s. f. Plantă erbacee anuală, cu flori albe-roșietice, cu frunze lanceolate și cu fructe în formă de capsulă, care se deschid brusc când sunt atinse; canale
(Impatiens balsamina). — Din
fr. balsamine.