balercuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BALERCÚȚĂ,balercuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui balercă. – Balercă + suf. -uță.
balercuță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BALERCÚȚĂ,balercuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui balercă.
balercuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) balercúță (reg.) s. f., g.-d. art. balercúței; pl. balercúțe
balercuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BALERCÚȚĂ,balercuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui balercă. — Balercă + suf. -uță.