balerin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BALERÍN, -Ă, balerini, -e, s. m. și
f. Bărbat sau femeie care are ca profesiune baletul; baletist. – Din
fr. ballerin, ballerine, it. ballerino, ballerina.balerin (Dicționar de neologisme, 1986)BALERÍN s.m. 1. Dansator într-un corp de balet ;
2. (
la pl.) Încălțăminte specială pentru dans. [Cf. it.
ballerino].
balerin (Marele dicționar de neologisme, 2000)BALERÍN, -Ă I.
s. m. f. dansator într-un corp de balet. II. s. m. pl. încălțăminte femeiască ușoară și plată, asemănătoare pantofilor de dans. (< fr.
ballerin/e/, it.
ballerino, ballerina)
balerin (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BALERÍN, -Ă, balerini, -e, s. m. și
f. Baletist(ă). –
Fr. ballerine (
it. ballerina).
balerin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)balerín s. m.,
pl. balerínibalerin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BALERÍN, -Ă, balerini, -e, s. m. și
f. Persoană care practică baletul (
1); (
înv.) baletist. — Din
fr. ballerin, it. ballerino.