balauroaică (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BALAUROÁICĂ, balauroaice, s. f. (În basme) Balaur închipuit ca o femeie. – Din
balaur +
suf. -oaică.balauroaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)balauroáică (rar)
(-la-u-) s. f.,
g.-d. art. balauroáicei; pl. balauroáice