bai (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bái, (báiuri), s. n. – Necaz, supărare, belea, grijă.
Mag. baj, care la rîndul său provine din
sl. boj „calamitate”, ca și
sb.,
cr.,
slov.,
ceh.,
rut.,
rus. boj „război”,
cf. (ră)zboi (Cihac,II, 478; Gáldi,
Dict., 103). – Miklosich,
Lexicon, 35 îl deriva direct din
sl., ceea ce pare mai puțin probabil. Se folosește numai în
Trans., dar circulația sa este mai mare; alături de el,
a băilui „a se îngriji de ceva” (‹
mag. bajlodni) este puțin folosit.