bahorniță - explicat in DEX

bahorniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BAHÓRNIȚĂ, bahornițe, s. f. (Reg.) Baborniță. – Din scr. bahornica.

bahorniță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bahórniță (bahórnițe), s. f. – Baborniță, vrăjitoare. Sb. bachornica „vrăjitoare”. Folosit numai în Munt.

bahorniță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BAHÓRNIȚĂ, bahornițe, s. f. Baborniță. – Sb. bahornica.

bahorniță (Dicționaru limbii românești, 1939)
bahórniță f., pl. e (sîrb. báhornica, fărmăcătoare, d. bahoriti, a fărmăca). Munt. Vest. Babă de aspectu uneĭ fărmăcătoare, babă rea. În Munt. est, Mold. ba- și bă-borniță (după babă). V. cotoroanță, fărmăcătoare.

bahorniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bahórniță (reg.) s. f., g.-d. art. bahórniței; pl. bahórnițe

bahorniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bahorniță f. femeie necinstită. [Slovean BAHORNIȚA, vrăjitoare].

bahorniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BAHÓRNIȚĂ, bahornițe, s. f. (Reg.) Baborniță — Din sb. bahornica.