baga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BAGÁ s. f. Carapace de broască țestoasă prelucrată pentru fabricarea de piepteni, brățări, tabachere etc. – Din
tc. bağa.baga (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BAGÁ s. f. Materie obținută din carapacea broaștelor țestoase, din care se fabrică diferite obiecte de uz comun, ca: piepteni, brățări, tabachere etc. –
Tc. bagha.baga (Dicționaru limbii românești, 1939)bagá f. (turc.
bagha). Solzi (țest) de broască țestoasă, din care se fac peptenĭ, tabacherĭ, plăsele ș.a.
baga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bagá s. f.,
art. bagáua, g.-d. art. bagáleibagà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bagà f. materie făcută din solzii broaștelor țestoase: dintr’însa se fabrică piepteni, tabachere, nasturi, etc.:
unelte în fildeș, în sidef, în baga OD. [Turc: BAGÁ, solz de țestoasă].
baga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BAGÁ s. f. Material obținut din carapacea broaștelor țestoase, utilizat pentru fabricarea de piepteni, brățări, tabachere etc. — Din
tc. bağa.