badijonare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BADIJONÁRE, badijonări, s. f. Acțiunea de
a (se) badijona și rezultatul ei; badijonaj. –
V. badijona.badijonare (Dicționar de neologisme, 1986)BADIJONÁRE s.f. Acțiunea de a badijona și rezultatul ei; badijonaj. [<
badijona].
badijonare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BADIJONÁRE s. f. Acțiunea de
a badijona și rezultatul ei.
badijonare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)badijonáre s. f.,
g.-d. art. badijonắrii; pl. badijonắribadijonare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BADIJONÁRE, badijonări, s. f. Acțiunea de
a (se) badijona și rezultatul ei; badijonaj. —
V. badijona.