bacșiș - explicat in DEX

bacșiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BACȘÍȘ, bacșișuri, s. n. Sumă de bani dată, peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal, pentru a câștiga bunăvoința sau protecția cuiva. – Din tc. bahșis.

bacșiș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bacșíș (bacșíșuri), s. n. – Sumă de bani dată peste plata cuvenită. – Mr. băhcișe, megl. băcșiș. Tc. bahșiș (Roesler 588; Șeineanu, II, 33; Ronzevalle 48; Lokotsch 178), de unde provin și ngr. μπαξίσι, alb. baksis, bg. baksis. – Der. bacșișui, vb. (a da bacșiș; a mitui); bacșișar, s. m. (persoană ușor de mituit).

bacșiș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BACȘÍȘ, bacșișuri, s. n. Sumă de bani dată cuiva pe lângă plata cuvenită, pentru răsplătirea unui serviciu personal; p. ext. răsplată în bani. ♦ Mită. – Tc. bahșiș.

bacșiș (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
bacșiș, bacșișuri s. n. (tox.) taxă de protecție plătită de un toxicoman pentru a nu fi divulgat autorităților

bacșiș (Dicționaru limbii românești, 1939)
bacșíș n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] bahšiš, pop. bakšiš). Banĭ dațĭ unuĭ inferior (unuĭ servitor, unuĭ birjar) în semn de mulțămire. V. plocon, mită, șpagă, gratificațiune.

bacșiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bacșíș s. n., pl. bacșíșuri

bacșiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bacșiș n. dar la subalterni (din favoare sau din recunoștință), în special dar făcut cu ocaziunea Anului Nou. [Turc. BAKȘIȘ].

bacșiș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BACȘÍȘ, bacșișuri, s. n. Sumă de bani dată, peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal. — Din tc. bahșiș.