bac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BAC1, bacuri, s. n. 1. Ambarcație cu fundul și capetele plate, cu care se fac scurte traversări de râuri sau de lacuri sau care este folosită pentru serviciile auxiliare ale unei nave; brod, brudină, pod umblător.
2. (Sport) Platformă sau ambarcație cu vâsle, fixată pe apă pentru antrenamentul canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor.
3. (
Tehn.) Recipient, vas cu diverse utilizări industriale. – Din
fr. bac.bac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BAC2, bacuri, s. n. Element al sculelor și dispozitivelor de strângere (menghine, mandrine etc.) cu care se prind piesele în vederea prelucrării lor. – Din
germ. Backe.bac (Dicționar de neologisme, 1986)BAC1 s.n. 1. Pod umblător care servește la transportul peste un râu mare.
2. Recipient de sticlă, de metal sau de ebonită, folosit de obicei pentru depunerea unui lichid. [Pl.
-curi. / < fr.
bac, cf. ol.
bak].
bac (Dicționar de neologisme, 1986)BAC2 s.n. 1. Piesă cu ajutorul căreia se fixează obiectele de prelucrat la menghină, la filieră etc. ♦ Piesă în care se fixează vârful bocancului legat de schiuri; falcă.
2. Instalație specială pentru inițierea și perfecționarea canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. [Pl.
-curi. / < germ.
Backe].
bac (Dicționar de neologisme, 1986)BAC3 s.n. Carte fără valoare (la jocul de maca). [< fr.
bac].
bac (Marele dicționar de neologisme, 2000)BAC1 s. n. 1. platformă plutitoare care servește la transportul de oameni, animale și vehicule peste un curs de apă. 2. cuvetă, bazin. 3. avion echipat pentru transportul automobilelor și al pasagerilor lor. 4. recipient de sticlă, metal sau ebonită, pentru depunerea unui lichid. 5. parapet amenajat pentru cultura plantelor pe un substrat. (<fr.
bac)
bac (Marele dicționar de neologisme, 2000)BAC2 s. n. 1. piesă cu ajutorul căreia se fixează obiectele de prelucrat la menghină, la filieră etc. ♦ piesă în care se fixează vârful bocancului de schiuri. 2. instalație pentru inițierea și perfecționarea canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. (<germ.
Backe)
bac (Marele dicționar de neologisme, 2000)BAC3 s. n. 1. carte fără valoare (la jocul de maca). 2. (fam.) bacalaureat. (<fr.
bac)
bac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bac (bácuri), s. n. – Menghine pentru tablă lipită.
Germ. Backe „obraz”. Termen industrial.
bac (Dicționar de argou al limbii române, 2007)bac s. n. sg. (școl.) examen de bacalaureat