bacanală - explicat in DEX

bacanală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BACANÁLĂ, bacanale, s. f. (La pl.) Sărbătoare la romani, cu dansuri, jocuri și petreceri licențioase închinate lui Bachus, zeul vinului. ◊ Fig. (și la sg.) Petrecere zgomotoasă și destrăbălată. – Din fr. bacchanale, lat. Bacchanalia.

bacanală (Dicționar de neologisme, 1986)
BACANÁLĂ s.f. (La pl.) Sărbătoare în cinstea lui Bachus. ♦ (Fig.) Petrecere zgomotoasă; orgie; desfrânare, destrăbălare. [< lat. bacchanal < Bachus – zeul vinului la romani, cf. fr. bacchanale].

bacanală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BACANÁLĂ, bacanale, s. f. (La pl.) Sărbătoare la romani închinată lui Bachus, zeul vinului, caracterizată printr-o exaltare mistică și prin orgii. ♦ Fig. (La sg.) Petrecere zgomotoasă și destrăbălată; orgie. – Fr. bacchanale (lat. lit. Bacchanalia).

bacanală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bacanálă s. f., g.-d. art. bacanálei; pl. bacanále

bacanală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BACANÁLĂ, bacanale, s. f. (La pl.) Sărbători nocturne la romani, cu dansuri, jocuri și petreceri licențioase închinate lui Bachus, zeul vinului. ♦ Fig. (Și la sg.) Petrecere zgomotoasă și destrăbălată. — Din fr. bacchanale, lat. Bacchanalia.