babalâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BABALẤC, babalâci, s. m. 1. (
Fam. și
depr.) Om bătrân și neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme.
2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca moara să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din
tc. babalic.