babalâc - explicat in DEX

babalâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BABALẤC, babalâci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrân și neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca moara să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din tc. babalic.

babalâc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BABALẤC, babalâci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrân și neputincios; moșneag. ♦ (Ir.) Om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp de lemn foarte gros care trece prin talpa morii de vânt și în jurul căruia moara poate fi învârtită după cum bate vântul. – Tc. babalık „tată vitreg, moșneag”.

babalâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
babalấc (fam.) s. m., pl. babalấci

babalâc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
babalâc m. 1. bătrân nevoiaș (ironic): avem să ne pomenim niște babalâci gârbovi și ofticoși CR.; 2. grindă pe care stă moara; 3. V. bubuluci. [Vechiu rom. babalâc, bătrân venerabil = turc. BABALYK; pentru sensul tehnic, v. babă].

babalâc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BABALẤC, babalâci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrân și neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca aceasta să poată fi învârtită în bătaia vântului. — Din tc. babalıc.