axilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AXÍLĂ, axile, s. f. 1. (
Anat.) Subsuoară.
2. Loc unde se împreună ramura cu trunchiul unei plante sau frunzele cu ramura. – Din
fr. axile.axilă (Dicționar de neologisme, 1986)AXÍLĂ s.f. 1. Subsuoară.
2. Unghi format de tulpină și ramuri sau de ramuri și frunze. [Cf. lat.
axilla, fr.
axile].
axilă (Marele dicționar de neologisme, 2000)AXÍLĂ s. f. 1. subsuoară. 2. loc unde se împreună ramura cu trunchiul unei plante sau frunza cu ramura. (< fr.
axile, lat.
axilla)
axilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!axílă/áxilă s. f.,
g.-d. art. axílei/áxilei; pl. axíle/áxile, art. axílele/áxileleaxilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AXÍLĂ, axile, s. f. 1. (
Anat.) Subsuoară.
2. Loc unde se împreunează ramura cu trunchiul unei plante sau o frunză cu ramura. [
Acc. și:
áxilă] — Din
fr. axile.