avuție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVUȚÍE, avuții, s. f. Avere. ◊
Avuție națională = totalitatea valorilor materiale și spirituale de care dispune un popor, o țară la un moment dat. –
Avut +
suf. -ie.avuție (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AVUȚÍE, avuții s. f. Avere, bogăție. – Din
avut +
suf. -ie.avuție (Dicționaru limbii românești, 1939)avuțíe f. (d.
avut, avere).
Rar. Bogăție.
avuție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)avuțíe s. f.,
art. avuțía, g.-d. art. avuțíei; pl. avuțíi, art. avuțíileavuție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)avuție f. avere multă, stare mare, bogăție.
avuție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AVUȚÍE, avuții, s. f. Avere. ◊
Avuție națională = totalitatea valorilor materiale și spirituale de care dispune o țară. —
Avut +
suf. -ie.