avuție - explicat in DEX

avuție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AVUȚÍE, avuții, s. f. Avere. ◊ Avuție națională = totalitatea valorilor materiale și spirituale de care dispune un popor, o țară la un moment dat. – Avut + suf. -ie.

avuție (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AVUȚÍE, avuții s. f. Avere, bogăție. – Din avut + suf. -ie.

avuție (Dicționaru limbii românești, 1939)
avuțíe f. (d. avut, avere). Rar. Bogăție.

avuție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
avuțíe s. f., art. avuțía, g.-d. art. avuțíei; pl. avuțíi, art. avuțíile

avuție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
avuție f. avere multă, stare mare, bogăție.

avuție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AVUȚÍE, avuții, s. f. Avere. ◊ Avuție națională = totalitatea valorilor materiale și spirituale de care dispune o țară. — Avut + suf. -ie.