avramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVRÁMĂ, avrame, s. f. (
Reg.) Varietate de prune. – Din
ngr. avrámilo.avramă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AVRÁMĂ, avrame, s. f. (
Reg.) Varietate de prune. –
Ngr. avramilon.avramă (Dicționaru limbii românești, 1939)avrámă f., pl.
e (ngr.
avrámilon, pl.
-la, d. vgr.
brábylon, prună sălbatică, pin [!] etim. pop., după numele luĭ
Avram. Cp. și cu rus.
avrán, centauree. V.
scoroambă).
Est. Un fel de prună sferică galbena [!] maĭ mare de cît corcodușa și al căreĭ sîmbure se desprinde ușor de mez [!]. V.
ringlotă, goldană.avramă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)avrámă (
reg.)
(a-vra-) s. f.,
g.-d. art. avrámei; pl. avrámeavramă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AVRÁMĂ, avrame, s. f. (
Reg.) Varietate de prune. — Din
ngr. avrámilo.