aviditate - explicat in DEX

aviditate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AVIDITÁTE s. f. Însușirea de a fi avid. ♦ (Peior.) Lăcomie. – Din fr. avidité, lat. aviditas, -atis.

aviditate (Dicționar de neologisme, 1986)
AVIDITÁTE s.f. Dorință, pasiune nepotolită. ♦ (Peior.) Lăcomie, poftă nelimitată. [Cf. fr. avidité, it. avidità, lat aviditas].

aviditate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AVIDITÁTE s. f. 1. însușire de a fi avid; lăcomie, poftă nelimitată. 2. (chim.) proprietate a unor substanțe de a reacționa cu intensitate față de altele. (< fr. avidité, lat. aviditas)

aviditate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AVIDITÁTE s. f. Însușirea de a fi avid. ♦ (Peior.) Lăcomie. – Fr. avidité (lat. lit. aviditas, -atis).

aviditate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aviditáte f. (lat. avíditas, -átis). Lăcomie, poftă excesivă.

aviditate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aviditáte s. f., g.-d. art. aviditắții

aviditate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aviditate f. dorință arzătoare și necumpătată, lăcomie.

aviditate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AVIDITÁTE s. f. Însușirea de a fi avid. ♦ (Peior.) Lăcomie. — Din fr. avidité, lat. aviditas, -atis.