avid - explicat in DEX

avid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AVÍD, -Ă, avizi, -de, adj. Stăpânit de dorințe puternice, cuprins de interes, de pasiune (pentru lucruri folositoare). ♦ (Peior.) Cuprins de poftă necumpătată, de lăcomie; lacom. – Din fr. avide, lat. avidus.

avid (Dicționar de neologisme, 1986)
AVÍD, -Ă adj. Lacom, pasionat, doritor de ceva. ♦ (Peior.) Lacom, nesățios, stăpânit de patimi. [< fr. avide, cf. it. avido < lat. avidus].

avid (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AVÍD, -Ă adj. pasionat, doritor de ceva. ◊ lacom, nesățios. (< fr. avide, lat. avidus)

avid (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AVÍD, -Ă, avizi, -de, adj. Stăpânit de dorințe puternice, cuprins de interes (pentru lucruri folositoare); pasionat. ♦ (Peior.) Lacom. – Fr. avide (lat. lit. avidus).

avid (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ávid, -ă adj. (lat. ávidus). Lacom (maĭ ales fig.): avid de banĭ, de glorie. – Fals avíd (după fr.).

avid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
avíd adj. m., pl. avízi; f. avídă, pl. avíde

avid (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
avid a. 1. care dorește cu ardoare: avid de glorie; 2. lacom.

avid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AVÍD, -Ă, avizi, -de, adj. Stăpânit de dorințe puternice, cuprins de interes, de pasiune (pentru lucruri folositoare). ♦ (Peior.) Cuprins de poftă necumpătată, de lăcomie; lacom. — Din fr. avide, lat. avidus.