aviator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVIATÓR, -OÁRE, aviatori, -oare, s. m. și
f. Persoană care pilotează un avion sau care face parte din echipajul unui avion (ori al altei aeronave mai grele decât aerul). [
Pr.:
-vi-a-] – Din
fr. aviateur.aviator (Dicționar de neologisme, 1986)AVIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care pilotează un avion, care face parte din echipajul unui avion. [< fr.
aviateur].
aviator (Marele dicționar de neologisme, 2000)AVIATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care pilotează un avion, care face parte din echipajul acestuia. (< fr.
aviateur)
aviator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AVIATÓR, -OÁRE, aviatori, -oare, s. m. și
f. Persoană care pilotează un avion sau care face parte din echipajul unui avion. [
Pr.:
-vi-a-] – După
fr. aviateur.aviator (Dicționaru limbii românești, 1939)*aviatór, -oáre s. (d. lat.
avis, pasăre). Aeronáut orĭ aeroplanist.
aviator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aviatór (-vi-a-) s. m.,
pl. aviatóriaviator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aviator m. cel ce practică aviațiunea.
aviator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AVIATÓR, -OÁRE, aviatori, -oare, s. m. și
f. Persoană care pilotează un avion sau care face parte din echipajul unui avion (ori al altei aeronave mai grele decât aerul). [
Pr.:
-vi-a-] — Din
fr. aviateur.