aventurà - explicat in DEX

aventura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă. – Din fr. aventurer.

aventura (Dicționar de neologisme, 1986)
AVENTURÁ vb. I. refl. A se expune unor riscuri mari (într-o acțiune, într-o situație etc.), a se hazarda; a risca. [< fr. aventurer, it. avventurare].

aventura (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AVENTURÁ vb. refl. a se expune unor riscuri mari, a se hazarda, a risca. (< fr. sáventurer)

aventura (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune îndrăzneață (fără a ține seamă de riscuri). – După fr. aventurer.

aventura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!aventurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se aventureáză

aventura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului. — Din fr. aventurer.

aventurà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aventurà v. a se expune primejdiei, a-și risca viața.