auxină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUXÍNĂ, auxine, s. f. Substanță hormonală vegetală care condiționează creșterea plantelor. [
Pr.:
a-u-] – Din
fr. auxine.auxină (Dicționar de neologisme, 1986)AUXÍNĂ s.f. Hormon vegetal care stimulează creșterea plantelor. [< fr.
auxine, cf. gr.
auxein – a crește].
auxină (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUXÍNĂ s. f. hormon vegetal care stimulează creșterea plantelor. (< fr.
auxine)
auxină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)auxínă (a-u-) s. f.,
g.-d. art. auxínei; pl. auxíneauxină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUXÍNĂ, auxine, s. f. Substanță fiziologică activă care condiționează creșterea plantelor [
Pr.:
a-u-] — Din
fr. auxine.