autoservire - explicat in DEX

autoservire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOSERVÍRE s. f. Mod de desfacere a mărfurilor în magazine speciale sau a mâncării în restaurante, în care clientul se servește singur. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + servire (după rus. samoobstujivanie).

autoservire (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOSERVÍRE s.f. Acțiunea de a se autoservi. ♦ Procedeu de servire în magazine sau localuri de alimentație publică, potrivit căruia clienții se servesc singuri. ♦ Muncă depusă de preșcolari, elevi și studenți, prin care aceștia contribuie la asigurarea unor condiții igienice și estetice optime de trai în comun. [< autoservi, după engl. self-service].

autoservire (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOSERVÍRE s. f. mod de servire în magazine, localuri de alimentație publică, prin care clienții se servesc singuri. (după rus. samoobshujivanie, engl. self-service)

autoservire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autoservíre (a-u-) s. f., g.-d. art. autoservírii; (magazine) pl. autoservíri

autoservire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOSERVÍRE, autoserviri, s. f. 1. Acțiunea de a se servi singur; sistem de desfacere a mărfurilor în magazine speciale sau a mâncării și a băuturii în restaurante, în care clientul se servește singur. 2. Magazin sau local de alimentație publică în care se practică acest sistem. [Pr.: a-u-] — Auto¹- + servire. Cf. engl. self-service.