autopastișa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOPASTIȘÁ, autopastișez, vb. I.
Tranz. și
refl. A copia genul sau procedeele artistice folosite în lucrări proprii. [
Pr.:
a-u-] –
Auto1- +
pastișă.autopastișa (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOPASTIȘÁ vb. I. refl. (
Despre scriitori) A-și copia procedeele artistice proprii. [Et. incertă].
autopastișa (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOPASTIȘÁ vb. refl. (despre scriitori) a-și imita procedeele artistice proprii. (< auto
1- + pastișa)
autopastișa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!autopastișá (a se ~) (a-u-) vb. refl.,
ind. prez. 3
se autopastișeáză, 1
pl. ne autopastișắm; conj. prez. 3
să se autopastișéze; ger. autopastișấndu-seautopastișa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOPASTIȘÁ, autopastișez, vb. I.
Tranz. și
refl. A(-și) copia propriile procedee artistice. [
Pr.:
a-u-] —
Auto1- + pastișa.