autoobservare - explicat in DEX

autoobservare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOOBSERVÁRE, autoobservări, s. f. Analizare a vietii psihice proprii; introspecție. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + observare.

autoobservare (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOOBSERVÁRE s.f. Faptul de a se autoobserva, analizare a propriei vieți psihice; autoobservație; introspecție. [< autoobserva].

autoobservare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTOOBSERVÁRE, autoobservări, s. f. Analizare a vieții psihice proprii; introspecție. – Din auto¹- + observare.

autoobservare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autoobserváre (a-u-) s. f., g.-d. art. autoobservắrii; pl. autoobservắri

autoobservare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOOBSERVÁRE, autoobservări, s. f. Faptul de a se autobserva; auto-observație, introspecție. [Pr.: a-u-] — V. autoobserva.