autoobservație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) AUTOOBSERVÁȚIE,autoobservații, s. f. Autoobservare. [Pr.: a-u-to-ob-] – Auto1- + observație.
autoobservație(Marele dicționar de neologisme, 2000) AUTOOBSERVÁȚIEs. f. autoobservare. (< fr. autoobservation)
autoobservație(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) AUTOOBSERVÁȚIE,autoobservații, s. f. Autoobservare. [Pr.: a-u-to-] — Auto1- + observație.