automacara (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOMACARÁ, automacarale, s. f. Macara montată pe șasiul unui autocamion. [
Pr.:
a-u-] –
Auto2 +
macara.automacara (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOMACARÁ s.f. Macara montată pe un autocamion, folosită de obicei la lucrări de depanare. [<
auto2- +
macara, după rus.
avtokran].
automacara (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOMACARÁ s. n. macara pe un autocamion, folosită la lucrări de depanare. (după germ.
Autokran)
automacara (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)automacará (a-u-) s. f.,
art. automacaráua, g.-d. art. automacarálei; pl. automacarále, art. automacaráleleautomacara (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOMACARÁ, automacarale, s. f. Macara montată pe șasiul unui autocamion. [
Pr.:
a-u-] —
Auto2- + macara.