autoliză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOLÍZĂ, autolize, s. f. (
Biol.) Dezintegrare a celulelor și a țesuturilor din plante și din animale sub acțiunea enzimelor proprii. [
Pr.:
a-u-] – Din
fr. autolyse.autoliză (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOLÍZĂ s.f. Dezintegrare a celulelor și țesuturilor vegetale și animale sub acțiunea enzimelor proprii. [< fr.
autolyse, cf. gr.
autos – însuși,
lysis – dizolvare].
autoliză (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOLÍZĂ s. f. dezintegrare a celulelor și țesuturilor organice sub acțiunea enzimelor proprii. (< fr.
autolyse)
autoliză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autolíză (a-u-) s. f.,
g.-d. art. autolízei; pl. autolízeautoliză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOLÍZĂ, autolize, s. f. (
Biol.) Degradare a celulelor și a țesuturilor din plante și din animale sub acțiunea enzimelor proprii. [
Pr.:
a-u-] — Din
fr. autolyse.