autoliniștire - explicat in DEX

autoliniștire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOLINIȘTÍRE s. f. Atitudine pasivă în urma unor succese (reale sau aparente). [Pr.: a-u-] – Auto¹- + liniștire.

autoliniștire (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOLINIȘTÍRE s.f. Acțiunea de a se autoliniști. [< autoliniști].

autoliniștire (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTOLINIȘTÍRE s. f. Acțiunea de a se liniști pe sine însuși, în urma unor succese (reale sau aparente), ducând adesea la o condamnabilă atitudine de pasivitate, la o primejdioasă lipsă de vigilență. – Din auto¹- + liniștire.

autoliniștire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autoliniștíre (a-u-) s. f., g.-d. art. autoliniștírii

autoliniștire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOLINIȘTÍRE s. f. Atitudine pasivă în urma unor succese, a unui stres etc. [Pr.: a-u-] — Auto¹- + liniștire.