autogeneză - explicat in DEX

autogeneză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOGENÉZĂ s. f. Teorie care absolutizează acțiunea factorilor ereditari în dezvoltarea individului și neagă rolul mediului. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogénèse.

autogeneză (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Teorie, susținută de naturalistul german Haeckel, care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acțiunea factorilor interni ereditari și negând cu totul acțiunea mediului ambiant. [< fr. autogénèse, cf. gr. autogenesis < gr. autos – însuși, genesis – naștere].

autogeneză (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOGENÉZĂ s. f. 1. capacitate a unui organism vegetal de a se reproduce prin polenul propriu. 2. teorie potrivit căreia din materia organică poate lua naștere, în mod spontan, un organism viu evoluat; generație spontanee. 3. concepție în biologie care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acțiunea factorilor interni ereditari și negând cu totul acțiunea mediului. (< fr. autogenèse)

autogeneză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autogenéză (a-u-) s. f., g.-d. art. autogenézei

autogeneză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOGENÉZĂ s. f. Teorie care absolutizează acțiunea factorilor ereditari în dezvoltarea individului și neagă rolul mediului ambiant. [Pr.: a-u-] — Din fr. autogénèse.