autogară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOGÁRĂ, autogări, s. f. Gară pentru autobuze și autocamioane. [
Pr.:
a-u-] –
Auto2 +
gară.autogară (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOGÁRĂ s.f. Gară pentru autobuze și autocamioane. [Pron.
a-u-. / <
auto2- +
gară].
autogară (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOGÁRĂ s. f. gară pentru autovehicule. (< auto
2 + gară)
autogară (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AUTOGÁRĂ, autogări, s. f. Gară pentru autobuze și autocamioane. – Din
auto2 +
gară.autogară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autogáră (a-u-) s. f.,
g.-d. art. autogắrii; pl. autogắriautogară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOGÁRĂ, autogări, s. f. Gară pentru autobuze și autocamioane. [
Pr.:
a-u-] —
Auto2- + gară.