autogamie - explicat in DEX

autogamie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOGAMÍE s. f. Fecundație a florilor unei plante prin polenul produs în aceeași floare. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogamie.

autogamie (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOGAMÍE s.f. Fecundație a florilor unei plante prin polenul produs în aceeași floare. ♦ Autofecundare la organismele monocelulare, constând din unirea a două nuclee formate în aceeași celulă. [Gen. -iei. / < fr. autogamie, cf. gr. autos – însuși, gamos – unire].

autogamie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOGAMÍE s. f. 1. polenizare cu polen produs în aceeași floare. 2. autofecundare la unele protozoare. (< fr. autogamie)

autogamie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autogamíe (a-u-) s. f., art. autogamía, g.-d. autogamíi, art. autogamíei

autogamie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOGAMÍE s. f. Reproducere (la plante) prin polenizare directă. [Pr.: a-u-] — Din fr. autogamie.