autofurgonetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOFURGONÉTĂ, autofurgonete, s. f. Furgonetă autopropulsată. [
Pr.:
a-u-] –
Auto1- +
furgonetă.autofurgonetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOFURGONÉTĂ s. f. furgonetă autopropulsată. (< auto
2 + furgonetă)
autofurgonetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autofurgonétă (a-u-) s. f.,
g.-d. art. autofurgonétei; pl. autofurgonéteautofurgonetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOFURGONÉTĂ, autofurgonete, s. f. Furgonetă autopropulsată. [
Pr.:
a-u-] —
Auto1 + furgonetă.