autofurajare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) AUTOFURAJÁRE,autofurajări, s. f. Acțiunea de a se autofuraja și rezultatul ei. [Pr.: a-u-] – V. autofuraja.
autofurajare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) AUTOFURAJÁRE,autofurajări, s. f. Acțiunea de a se autofuraja și rezultatul ei. [Pr.: a-u-] — V. autofuraja.