autofrânare - explicat in DEX

autofrânare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOFRÂNÁRE, autofrânări, s. f. Împiedicare a mișcării unui mecanism din cauza frecării cu suprafețele de contact. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + frânare.

autofrânare (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOFRÂNÁRE s.f. Împiedicare a mișcării în sens invers celui dorit a anumitor elemente ale unor mecanisme, folosind frecarea dintre suprafețele care vin în contact. [< auto¹- + frânare, după fr. autofreinage].

autofrânare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)
autofrânáre (a-u-to-frâ-) s.f., g-d. art. autofrânắrii; pl. autofrânắri

autofrânare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOFRÂNÁRE s. f. împiedicare a mișcării în sens invers celui dorit a anumitor elemente ale unor mecanisme, prin frecarea dintre suprafețele care vin în contact. (după fr. autofreinage)

autofrânare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autofrânáre (a-u-to-frâ-) s. f., g.-d. art. autofrânắrii; pl. autofrânắri

autofrânare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOFRÂNÁRE, autofrânări, s. f. Împiedicare a mișcării în sens invers celui normal, a anumitor elemente ale unui mecanism, folosind frecarea dintre suprafețele care vin în contact. [Pr.: a-u-] — Auto¹- + frânare.